Bucuresti, 30 de grade la umbra, Ioana se plimba. Traversam strazile numai pe trecerea de pietoni. Trecem Iancului, Vatra luminoasa citeva stradute mai mici in between si inca o straduta si ajungem in parc la Stadionul national. Aici zeci de copii cu mame, bone, bunici cauta umbra si toate bancile sint ocupate. In sfirsit, gasim si noi o banca la umbra, ne asezam, facem un mic picnic cu biberonul de ora 10-11 si pe urma pornim iar pe alei, pe la umbra, pe la soare, sa facem nani. Uneori facem, alteori abia ce-am adormit ca trece vreun baietel pe trotineta, claxonind nevoie mare, sau o fetita ii povesteste de la 20 de metri mamei ei cum s-a dat cu rolele pe bulevard si a fost foarte atenta la masini. Azi a trecut un domn si a aruncat o bomboana intr-un cos de gunoi gol. POC! a facut bomboana si Ioana a fost imediat foarte atenta sa vada ce s-a intimplat. Si am plecat acasa, fara sa facem nani!
Alteori traversam Bd Carol si inca o straduta si ajungem la Primaria sectorului 2, in parc. Adica, asa cum am auzit o mamica spunindu-i baietelului ei, „La Ontanu”: „nu mai mergem la nici un Ontanu”, zicea mamica. Aici parcul e plin, de asemenea. Copii puzderie, parca si mai multi decit la Stadion, desi parcul e mai mic. Umbra si mai putina. Pe aleile cu umbra, sint gasti de copilasi cu parinti cu tot (si parintii si-au format deja gasca intre ei) si jucariile lor imprastiate peste tot, n-ai loc sa pasesti. Un zumzet ca la mare pe plaja plus fintinile si dalele pe care caruciorul nostru sarac in suspensii trece leganat o adorm pe Ioana muuult mai bine. Recomand tuturor sa ia un carucior cu suspensii, ca sa nu depinda de dalele din parcuri!
Fara dale si fara fintini, dar cu multa liniste sint stradutele si parcul din Pantelimon pe care l-a descoperit Corina. Un parculet de cartier boieresc, inconjurat de copaci batrini cu umbra deasa si vile vechi restaurate, cu trei doamne batrine si citiva nepotei si in rest doar mamici cu carucioare. Aici ajungem daca traversam Pantelimonul (Ritmului) si ne bagam pe dupa blocurile gri dincolo de care n-ai banui asa o oaza de Bucuresti pasnic si interbelic.
Cam pe aici ne invirtim, de acasa in parc, si din parc acasa, sintem zilnic la „petrecerea de pietoni”. Si eu care imi imaginam inainte sa nasca ca voi umbla muuult mai mult, ma voi duce in cine stie ce parcuri indepartate cu metroul si cu caruciorul in spate :))
Oricum, sint foarte fericita pentru ca simbata am fost pentru prima data dupa ce am nascut la Universitate. Am stat la terasa vis-a-vis de cinema Pro si am baut eu o Sangria, Cosmin un suc de fructe si Ioana s-a uitat la noi. Si ne-am plimbat pina pe Lipscani cu caruciorul si am trecut chiar si pe vesnicele pasarele de lemn peste vesnicele gropi ale „centrului istoric”. De ce nu baga Oprescu asta gaz sa termine mai repede cu zona asta? zic eu. Dar ce, gropile astea pentru gaz sint? ma intreaba senin Cosmin…
6 luni de vacanta 